Quo vadis sistemul educational ?

Ne sunt necesare:

1.mijloace financiare repartizate pe crietrii reale,nu politice

2.profesori model

3.disciplina printre elevi si respect din partea parintilor fata de dascali

Sa analizam cele trei necesitati:

1.      Performante fara mijloace financiare? Fals.

Indraznesc sa afirm ca proiectele initiate de primarii sunt extrem de utile dar nu-si arata in totalitate eficacitatea.Trebuie de zece de ori gandita realizarea si repartizarea bugetului pentru  ameliorarea starii   scolilor si liceelor din Bucuresti. Fac o marturisire:scoala noastra sta sa cada pe noi pentru ca toti cei care preiau proiectele de reabilitare realizeaza lucrari de mantuiala si nu se stie ce fac cu banii. Iarna suiera vantul pe la fereastra si de multe ori ne imbolnavim pe acel ger. Mai preda in aceste conditii! Elevii stau cu manusi si fulare si nu mai sunt atenti.

Indraznesc sa afirm ca invatamantul romanesc are inca potential  spritual, forte si resurse intelectuale, ceea ce ii lipseste insa, sunt mijloacele  financiare, proiectele si initiativele din cauza ca aceste proiecte sunt castigate fraudulos(vezi cazul Melaniei Mandas Vergu). Doamna Udrea investeste in sali de sport unde nu exista nici macar 100 de elevi care sa beneficieze de ele si umfla pretul proiectelor. Si Turnul Eiffel a fost si ar fi mai ieftin!Salariile dascalior sunt nu extrem de reduse, ci inumane, lucru care duce la anumite tensiuni. Un debutant primeste 600 de RON. Dupa saptesprezece ani de experienta la catedra si examene extrem de complexe, salariul unui profesor abia atinge 1400 Ron.Eu as zice ca acest lucru este ingrijorator si jenant.Auzeam de curand o discutie la o televiziune unde copii de cadre didactice, bine pregatiti, luasera bacul cu note de exceptie. La intrebarea Nu doriti sa urmati cariera parintilor?, au raspuns categoric nu.Li se parea jenant cu cat erau platiti parintii lor pentru muna pe care o exercitau.. Acest lucru al salariilor scazute se intampla si in sistemul universitar.Profesorii din preuniversitar au o norma didactica de 18 ore pe saptamana si predau la o clasa de 32 de elevi.Acesta este un efort mental extraordinar. Dar exista dascali din convingere, de meserie si oricat de neagra ar fi situatia, tot meseria asta o practica.

O alta problema ar fi cea a burselor si cursurilor pe credit. Formalitatile burselor Gruntving aici in Romania sunt destul  de dificile si dubioase in Bucuresti.

Predau franceza si, spre dezamagirea mea, n-am vizitat niciodata Franta. Cultura mea didactica francofona o datorez cartilor de specialitate, vizitelor la Institutul Francez din Bucuresti si unor cursuri derulate in Romania.Gandesc si mi se pare logic si de bun simt ca profesorii de limbi straine sa-si consolideze practica si tehnicile didactice prin efectuarea unor cursuri in strainatate finantate de Ministerul Educatiei sau cum s- o mai numi dupa ultimele inovatii (de ce trebuie sa se schimbe numele acestui minister?). Aceste burse in strainatate sa fie mai transparent acordate bursierilor.

Cursurile pe credit? Sunt platite din greu de cele mi multe ori pe banii nostri si asa putini si sunt utile la dosarele de gradatii de merit. Chipurile parca nu toti muncim la fel... Si celor care au merite deosebite la ce le mai trebuie cursuri pe credit. Meseria o definitivezi oricum la clasa, la conferinte, seminarii etc.

2.      In ceea ce priveste al doilea punct, nu stiu in ce masura reprezint un model pentru elevii la care predau, dar incerc din toate punctele de vedere sa devin.Profesoratul este pentru mine o vocatie de familie, iar cariera mea didactica se datoreaza profesoarei mele de franceza  si  unor profesori din facultate care pentru mine erau erau niste modele spirituale de care imi amintesc si azi.Desi nu poti sa te mai consideri un om al Renasterii care sa fii atotcuprinzator, eu realizez cu un soi de mandrie ca de la fiecare profesor s-a sedimentat ceva, a ramas ceva pana la aceasta varsta si ca din memorie nu s-a sters totul. Cu pretul de a deveni un pic melancolica, imi amintesc ca domniile lor m-au facut sa patrund tainele culturii franceze, sa -mi dezvolt aptitudinile lingvistice, apetitul pentru lectura, pentru teatru , literatura ,civilizatie si arta.

In consecinta,iata ce poate semnifica pentru un elev profesorul model.

3.      Vorbind despre disciplina la elevi, parerea mea este ca acest capitol este esential pentru bunul mers al lucrurilor.Trei lucruri esentiale sunt de precizat: elevul trebuie sa respecte, sa aprecieze, sa urmeze si sa -si aleaga modelul de profesor. Intr-o oarecare masura chiar si parintele ar trebui sa aprecieze si respecte munca profesorului.

O concluzie de bun simt se impune: asa cum preciza si domnul Profesor Ion Coja in interviul despre esecul bacalaureatului 2011: trebuie pusi oameni care sa cunoasca profund sistemul de invatamant universitar si preuniversitar, oameni pusi pe criterii de competenta.Este greu sa fii ministru dar sa-ti cunosti competentele nu te costa nimic.

In sistemul de invatamant domneste anarhia si haosul. Scaparea noastra este vocatia si omul potrivit pus la locul potrivit!